Şi-a imaginat cineva vreo dată că în anul 2016 va găsi în ţara sa un copil care în 16 ani de la naştere nu a mers niciodată la şcoală?
Ei, iată, asemenea caz există.
Toamna 2016 a fost prima din viaţa lui Nicolae, în care el a mers la şcoală. Băiatul a împlinit 16 ani, este înalt, zvelt, are ochii albaştri şi o privire blândă…
La 16 ani adolescentul a descoperit alfabetul, cifrele, iar părinţii săi, în special, mama, a înţeles cât de mult a influenţat mediul familial vulnerabil şi nesigur, în care a crescut copilul său, dezvoltarea lui. Deşi în multe cazuri, copii ca Nicolae erau instruiţi la domiciliu, nici acest beneficiu nu a fost să fie pentru el… Aşa că, copilul a stat pur şi simplu acasă şi a urmărit de după gard cum alţi copii se grăbesc dimineaţa la şcoală, iar pe la amiază se întorc acasă, discutînd vesel cele întîmplate sau auzite la lecţii.
Nicolae continua să trăiască cu visele şi speranţele sale, iar singurii prieteni erau surioara lui mai mică şi animăluţele din curte, pe care le adoră.
În vara aceasta, mama băiatului a partipat la o instruire pentru comunitate privind drepturile tuturor copiilor la educaţie, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi, desfăşurată de către AO „Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin” în satul lui Nicolae. Mama lui a aflat, pentru prima dată, că băiatul său, care are o dizabilitate, are aceleaşi drepturi, ca şi toţi ceilalţi copii. Ajutată de comunitate, femeia a acţionat şi de trei luni, Nicolae merge la şcoala din satul său. Bucuria băiatului e de nedescris. Pe lângă faptul că învaţă a scrie şi a citi, el mai este ajutat de psiholog și cadrul didactic de sprijin să-şi dezvolte vorbirea, funcţie afectată de paralizia pe stânga corpului.
Nicolae depune zilnic un efort enorm pentru a reuși, și dorința de a învăța îl încurajează să depășească drumul lung spre școală, spasme dureroase, limitări a mișcărilor părţii stângi a corpului…
În timp ce unii semeni de ai lui, la 16 ani, încearcă să scrie programe compiuterizate, Nicolae abia a descoerit existenţa compiuterului, iar cadrul didactic de sprijin, care-l ajută la şcoală, spune că unul l-ar ajuta pe băiat să recupereze mai repede etapa omisă a educației sale. Nicolae are nevoie de susținere şi de un compiuter, care l-ar ajuta să exerseze şi acasă, nu doar la şcoală, şi să înveţe mai repede a scrie şi a citi. Este un vis care, odată împlinit, ar ajuta la împlinirea altor vise – de a deveni mai independent, de a-și face prieteni, de a obține o meserie, pe care o leagă tot de cunoașterea calculatorului…
Să nu credeţi, că am aşteptat sărbătorile de iarnă, ca să facem acest apel – să contribuim la împlinirea visului lui Nicolae. Ideea a venit după ce mama lui Nicolae, care de trei luni este și mamă de elev, a sunat la AO „FCPS” să ne mulţumească pentru faptul, că în satul lor a fost organizată această instruire, şi ea a aflat, că dacă se mobilizează, copilul ei va fi în rând cu alţi copii. Şi ne-a invitat să-i vedem ochii fericiţi ai băiatului său la şcoală…
Credeţi că putem face un efort comun, ca Moş Crăciun să-i aducă lui Nicolae un compiuter?
Dacă doriţi să contribuiţi la acest caz special, sunaţi-ne la 0 248 21 809, sau scriţi-ne la adresa office@fcps.md, sau folosiţi căsuţa “Donează” de pe pagina noastră web www.fcps.md
În fotografii: Nicolae Cobileaţchii, s. Balatina, Glodeni
Fotografiile au fost realizate de către Victoria Secu și Ala Ianenco, cu acordul mamei lui Nicolae.
