Pînă atunci Petrică în vîrstă de 12 ani nu exista pentru comunitate, deoarece părinţii îl ascundeau de ochii lumii şi nu i se permitea să iasă din ogradă. Părinţii considerau că societatea nu-l va accepta, pentru că el nici nu aude, nici nu vorbeşte. Cei din jur nu-i înţelegeau comportamentul, şi băiatul relaţiona doar cu părinţii. Odată inclus în proiectul “Incluziune” Petrică a beneficiat de asistenţa echipei mobile şi a luat parte la activităţile de socializare (excursii, tabără de vară, sărbători), activităţi care l-au ajutat să-şi dezvolte imaginea de sine.
În prezent Petrică manifestă mai multă încredere în sine, tinde să dezvolte relaţii cu semenii, a devenit mai sociabil. Deja şi-a dezvoltat unlele deprinderi de viaţă cotidiană, cum ar fi mersul la magazine după cumpărături, ajută părinţii prin gospodărie. A obţinut şi succese în dezvoltarea cognitivă (numără, cunoaşte şi selectează culorile, colorează îngrijit desenele propuse). El a devenit responsabil faţă de îndeplinirea sarcinilor recomandate de către specialiştii echipei mobile şi este mereu în aşteptarea lor.
După mai mult timp, în care specialistii echipei mobile au comunicat cu Petrica, parintii acestuia au fost sfătuiţi să facă unele consultări medicale. În urma examenelor mai detaliate s-a stabilit ca Petrica, de fapt … aude, dar numai 40 % din cît poate auzi un copil sănătos. Acum Petrică poartă aparat auditiv, confecţionat special pentru nevoile lui. În cazul lui Petrica recuperarea ar fi fost nu doar parţială, cum este la moment, ci posibil totală, daca specialiştii ar fi intervenit mult mai devreme pentru solutionarea cazului sau.
