Ionuţ, s.Hîrtopul Mare, 14 ani. Pînă la vîrsta de 9 ani Ionuţ a mers ca toţi copiii la şcoală, dar din cauza maladiei, care încetul cu încetul a dat de ştire (D-za „Distrofie musculară de gradul IV”) starea fizică a început să se agraveze.
La 11 ani Ionuţ mergea cu ajutorul premergătorului şi a început să frecgventeze centrul de zi „Speranţa”, Criuleni, iar la 12 ani devenise dependent de cărucior. Tot în acelaşi an copilul fusese transferat cu instruire la domiciliu. Programul intens propus de profesori îl solicita şi-l obosea intelectual foarte mult. Ionuţ cu timpul a cerut părinţilor încetarea instruirii la domiciliu, închzîndu-se în sine. Nu dorea să vorbească cu nimeni, nu accepta nici o informaţie, doar cît rămînea de unul singur cu computerul. La începutul anului 2013 el a fost luat la evidenţa echipei mobile (EM), oferindui-se nişte servicii după dorinţe şi capacităţi. Încetul cu încetul a fost introdus şi un program de instruire confrom curriculei şcolare, dar ceva mai lejer, atît cît accepta copilul, pentru că dinsul nu este în stare să stea mult timp aşezat. Succesul constă în faptul că el a depăşit apatia faţă de specialiştii care vin la el acasă, crede în propriile puteri, speră spre o schimbare. După cinci ani de disperare, a fost readus la echilibrul moral-psihologic adecvat.
