Fugărită de război din țara sa, continuă să-și facă meseria în Moldova și să ajute oameni

Iaroslava Bolteanskaya s-a născut și a copilărit în orașul Mykolaiv. Studiile și le-a făcut la Kyev, unde a
absolvit Institutul de Relații Internaționale. După studii a revenit la Mykolaiv pentru că și-a dorit să se
implice în businesul de familie. S-a căsătorit și a născut doi băieței. A avut o viață fericită și îndestulată
până la invazia lui Putin în Ucraina. A studiat și psihologia, pentru că fiul mai mare avea probleme de
dezvoltare, și a decis să – și lărgească cunoștințele și să capete și o diplomă în acest domeniu, de data
asta – La Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg. După studii, și-a deschis cabinet psihologic privat …
și a început războiul.

Iaroslava și fiii săi, fericiți, în orașul natal, înainte să fie ”eliberați” de către invazia rusească în Ucraina.

La 14 martie 2022, Iaroslava împreună cu mama și feciorii au traversat punctul de trecere a frontierei
Palanca. Divorțase de ceva timp de tatăl copiilor, iar tatăl său s-a înrolat în armata ucraineană. Au
fost cazați în centrul de plasament pentru refugiați în tabăra creștină din s. Bălțata. Acolo Iaroslava a
continuat să ofere asistență psihologică gratuită copiilor conaționalilor săi, părinților acestora, care au
părăsit casele și confortul creat pe parcursul vieții și au fugit din calea rachetelor ucigașe.
”În tabăra de la Bălțata erau copii cu autism și eu le-am propus părinților să îi asist. Inițial am făcut
voluntariat, dar mai târziu am făcut cunoștință cu Ala și Victoria (notă – Victoria Secu, directoare
executivă, și Ala Ianenco, coordonatoare de proiecte în AO FCPS), care veniseră cu ajutoare în tabără
pentru conaționalii mei, și doamnele mi-au propus să asist în continuare gratuit copiii din tabără, care au
necesitate, dar să mi se plătească un salariu pentru aceste servicii, adică să fiu angajata AO FCPS. Ca să
fiu angajată, am cerut statului moldovean protecție temporară, care expiră la 180 de zile după ce am
intrat pe teritoriul Republicii Moldova. Eu niciodată nu am stat fără lucru, adesea și la două joburi
reușeam: de dimineață eu lucram la businessul familiei, iar după amiază eram la cabinetul psihologic.
Aflându-mă în Moldova, deja după invazia rusească, eu am continuat să ofer asistență online vechilor
mei clienți rămași în Mykolaiv”
– relatează Iaroslava.
Deja a treia lună, Iaroslava Bolteanskaya este angajata AO FCPS, plătită din resursele acordate de către
instituțiile europene. S-a mutat cu traiul la Centrul de plasament temporar pentru refugiați din or. Criuleni. Pe lângă faptul că oferă consultanță și terapii individuale
gratuite cetățenilor ucraineni refugiați la Criuleni, femeia s-a dovedit și o resursă valoaroasă pentru
cetățenii moldoveni, vorbitori de limbă rusă, care au copii cu autism și pentru care erau inaccesibile
serviciile unui psiholog în limba rusă, pentru că nu există asemenea specialiști în oraș.
O altă preocupare a Iaroslavei sunt adulții care locuiesc în centrul de plasament și care îi cer ajutorul
când au probleme de adaptare.

Iaroslava organizează ședințe de recuperare cu copiii conaționalilor săi, la sediul AO FCPS

”Oamenilor le vine greu. Este greu să le focusezi atenția pe lucruri pozitive, când sunt speiați și stresați de gândurile la cei de acasă, la proprietățile lor. Deocamdată, lucrurile în Ucraina merg prost, nimic nu se întâmplă ce ar vesti sfârșitul acestui război, care a nenorocit atâția oameni… Eu cred că urainenii au nevoie de ajutor, de locuri de muncă, pentru că altfel își pierd cumpătul, devin depresivi. Cel puțin până în septembrie cu siguranță rămânem în Moldova, dar e greu să faci prognoze, numai viața ne va arăta. Orașul meu natal este bombardat haotic zi și noapte, azi dimineață au aterizat patru rachete rusești peste cartierele rezidențiale… A fost distrus complet un bloc cu 5 etaje, îl el nu mai pot locui oameni” – spune Iaroslava.

Incertitudinea femeii care are în grija sa doi copii mici se intensifică la gândul că după expirarea
termenului de 180 de zile de aflare în Republica Moldova va trebui să ia o decizie, poate să plece în altă
țară, dar fiindcă cel mic nu are pașaport internațional, ea are frică că, odată plecată, nu va mai putea
reveni niciodată în orașul său natal.

© 2021. All rights reserved. Crafted with ♥ by Purple Media