Lenuța, o fetiță zîmbăreață, cu chip senin, născută în localitatea Ișbiște. Deja de 8 anișori, Lenuța se confruntă cu o maladie rară – sindromul Ehlers-Danlos, poate fi un caz la 400 000. În pofida faptului că această maladie a afectat o bună parte din abilitățile și oportunitățile de dezvoltare ale fetiței, aceasta rămâne a fi un copil plin de viață, care împreună cu familia sa luptă pentru șansa de-a trăi o viață deplină și de-ași realiza potențialul propriu în volumul maxim posibil.
În asistența Serviciului Echipă Mobilă Lenuța a fost luată din luna februarie a anului 2015, și până la moment a beneficiat de asistență psihologică, fiind implicați deasemenea și membrii familiei acesteia. Problema care a servit drept provocare pentru specialiștii Echipei Mobile a fost incluziunea socială și școlară a fetiței.
Situația în perioada inițială:
- La nivel individual: de la primele ședințe de evaluare a cazului, echipa multidisciplinară a sesizat niveluri reduse de dezvoltare la mai multe capitole, precum: receptivitatea socială, gradul de concentrare al atenției, atenția se comuta involuntar la oricare alt stimul decât cel care era adresat fetei, nivelul comprehensiunea verbală redusă, motivația pentru dezvoltare și învățare, ș.a.
- De familie: atmosfera în familie era deseori perturbată de crizele emotive ale fetei, de egocentrismul fetei în relația cu frățiorul mai mic Ionel. În general, atitudinea binevoitoare și afectuoasă a familie complete formată din 5 ,membri: mama Iulia, 38 ani şi tata Mihail, 40 ani, sora Maria 13 ani, Lenuţa 8 ani, fratele Ionel 6 ani, față de copil garanta un fundament bun pentru ulterioara dezvoltare.
- De comunitate: situațiile de joc și interacțiune socială întâmpinau dificultăți datorită egocentrismului exagerat al fetei.
- De școală/loc de muncă/ocupaţie: o experiență pozitivă din trecutul fetei este faptul că aceasta a frecventat grădinița, însă, atingând deja pragul de vârstă al școlarului mic, fetița nu frecventa instituția de învățământ (la momentul admiterii în asistența Echipei Mobile, februarie 2015, fetița avea deja 7 ani).
Modalităţi de colectare a datelor: evaluarea inițială multidisciplinară realizată de întreaga echipă de specialiști: asistent social, psihopedagog, kinetoterapeut, psiholog; observarea psihologică, chestionarea membrilor familiei, chestionarea administrației și personalului didactic din școala din localitate, chestionarea asistentului social, diagnosticarea psihologică a fetei și aprecierea nivelului inițial de dezvoltare al copilului, consultarea asistentului medical din localitate, ședințe de psihoprofilaxie și psihocorecție desfășurate cu familia fetei, ședințe individuale de terapie ocupațională și ludoterapie desfășurate cu copilul, ș.a.
Situația în perioada finală:
- La nivel individual: din observațiile membrilor părinților, precum și ale specialiștilor care o asistă pe Lenuța, la aceasta a sporit nivelul motivației pentru învățare și implicare în diverse activități, a sporit gradul receptivității sociale, a comprehesiunii verbale, nivelul concentrării atenției a crescut, motricitatea fină a fetei s-a îmbunătățit, lucrările care solicită efort manual sunt realizate cu mai multă precizie și acuratețe, bagajul cunoștințelor generale s-a extins (însușirea culorilor, cifrelor, liteterelor a înregistrat progrese).
- De familie: situațiile de conflict cu frățiorul mai mic au scăzut în număr și intensitate, iar afecțiunea și încrederea părinților în reușita propriului copil s-a consolidat.
- De comunitate: gradul receptivității sociale a sporit, deci și interacțiunea cu semenii sau cu alți adulți a devenit mai eficientă.
- De școală/loc de muncă/ocupaţie: fetița frecventează centrul de resurse din cadrul gimnaziului din localitate unde petrece lecții cu cadrul didactic de sprijin începând cu data de 15 septembrie 2015 și până în prezent.
Constatări:
- Motivul pentru care am expus istorioara Lenuței este succesul personal înregistrat, și anume accederea fetiței la educația școlară, integrarea școlară, socială a acesteia și evoluția armonioasă a acestui proces ulterior pe parcursul deja a câteva luni (septembrie 2015- februarie 2016).
- Ceea ce face distincție dintre cazul Lenuței și alte istorioare este climatul familial bine motivat și afectuos, încrezut în reușita fetei, ceea ce conferă energie pentru dezvoltarea copilului și lupta pentru posibilitatea acestuia de-ași realiza drepturile în volum maxim posibil alături de alți membri ai comunității.
- Factorii de succes care au contribuit la schimbare au fost: colaborarea eficientă cu reprezentanții APL din localitatea Izbiște, cu asistentul social comunitar, cu administrația gimnaziului din localitate, deschiderea familei spre schimbare, atitudinea tolerantă și binevoitoare a personalului didactic în lucrul cu fetița. Aportul AO FCPS, în persoana Serviciului ”Echipă Mobilă”, a fost intermedierea conlucrării familiei cu actorii cu rol decisiv din comunitate, sensibilizarea comunității față de nevoile fetiței, pregătirea mediului favorabil pentru incluziunea școlară a fetiței, monitorizarea ulterioară a evoluției procesului de educație incluzivă.
- Provocările cu care s-au ciocnit specialiștii în cadrul realizării obiectivului general de incluziune au fost: rezistența inițială atât din partea familiei, cât și a comunității în fața ideii de educație incluzivă, anumite neajunsuri în sistemul de învățământ în ceea ce privește dotarea cu materiale și instrumente de lucru pentru copiii cu dizabilități, capacitarea personalului didactic și a familiei cu cunoștințe în domeniul asistenței și educării copiilor cu dizabilități. Aceste dificultăți au fost depășite cu succes prin organizarea unor întruniri cu părinții, mese rotunde cu membrii APL, cu administrația gimnaziului, ședințe individuale cu copilul, cu alți actori sociali în vederea informării, argumentării rezolvării necesităților copiilor cu dizabilități ca membru al comunității cu drepturi depline şi cu scopul de-a capacita copilul cu abilități primare de autoservire, relaţionare, ș.a
