Nina este din Cimişeni, raionul Criuleni, are 6 ani şi suferă de sindromul Aspergher. Nina se deosebeşte de semenii săi prin faptul că nu vorbeşte cu copiii sau alte personae din afara familiei sale. Merge la grădiniţă, dar iniţial nu dorea să intre în contact cu copiii, să participle la jocuri colective, să vorbească în cadrul activităţilor în grupă, să recite poezii.
De doi ani, echipa mobilă se deplasează periodic la locul de trai al Ninei. Activităţile cu fetiţa le desfăşoară logopedul şi terapeutul ocupaţional. Aceste activităţi sunt realizate atît la domiciliu, cît şi la grădiniţă. Printre activităţile preferate se numără desenul. În pofida faptului, că activităţile aveau caracter sistematic şi interesant, fetiţa rămînea destul de închisă şi inhibată. Reticenţa ei se manifesta prin nedorinţa de a ridica capul pentru a privi în ochii celuia care-i vorbeşte şi nu răspundea la întrebări. Specialiştii selectau cu grijă jocuirle pentru Nina, iar muzica şi jucăriile utilizate – întotdeauna frumoase şi atrăgătoare. Educatoarea da dovadă de receptivitate şi atenţie, vorbea blînd cu Nina. Pentru fetiţă specialiştii au elaborat un plan de intervenţie personalizat. Astfel, fetiţa este asistată şi sprijinită în mod individual în cadrul grădiniţei, iar în familie cu ea lucrează mai mult bunica.
De ceva timp, graţie asistenţilor săi foarte răbdători, educatoarea a observat schimbări în comportamentul Ninei. Nina şi-a făcut un prieten în grupă, zîmbeşte, realizează cîteva sarcini simple în scris. Iar la următoarea venire a specialiştilor a rostit şi trei cuvinte!
Deşi realizările obţinute par a fi mai puţin spectaculoase pentru perioada de timp, în care s-a lucrat cu Nina, şi în raport cu efortul depus, importantă a fost insistenţa datorită căreia s-a reuşit descătuşarea şi deschiderea copilului către autoexprimare
