Din martie 2020 și până la 19 iulie 2021, Centrul de Intervenție Timpurie ”Lăstărel” cu sediul la Criuleni, a înregistrat 470 de vizite ale familiilor care au evaluat copiii lor sau au avut nevoie de terapii. Sunt vizitele la specialiștii care profesează aici – pediatru,neurolog, psihopedagog, psiholog și kinetoterapeut. Coordonatoarea acestui centru, Maria Moșneguț (în fotografie), a descris care sunt principalele preocupări ale specialiștilor de la ”Lăstărel” și ce semne trebuie să pună în gardă părinții ca aceștia să ceară o evaluare a specialiștilor de aici.
– Dnă Maria, cu ce se ocupă Centrul de Intervenție Timpurie ”Lăstărel”?
Funcția Centrului Lăstărel este depistarea cât mai timpurie a copiilor cu risc de apariție a tulburărilor de dezvoltare sau a copiilor care deja au tulburări. Cel mai bine ar fi să prevenim riscurile, iar mai timpuriu înseamnă în jurul vârstei de un an și jumătate. Dacă ajunge la doi ani și jumătate deja e prea târziu, putem să nu reușim. Ideal ar fi ca la vârsta de 1 an părinții să aducă copilul la noi la o evaluare.
– Ce ar trebui să-i pună în gardă pe părinți și să-i motiveze să vină cu copilul la o evaluare la specialiștii de la ”Lăstărel”?
În special, părinții care spun că copilul lor ”e foarte cuminte și ascultător”. Atunci avem cinci semne de întrebare: de ce el este atât de ”cuminte” la un an, că nu ar trebui! La un an copilul ar trebui să fie foarte activ, foarte ”băgăreț”, oriunde și în oricare colț. E semn de întrebare atunci când mama zice ”eu îl pun pe scaun și el stă”, sau ”îi pun televizorul și el stă”. El nu trebuie să stea! Acest comportament poate fi observat la un an, un an și jumătate, și adesea așa copii ajung oricum la noi aproape de vârsta de doi ani pentru că nu vorbesc, dar deja e târziu, ar fi bine mai devreme să înceapă terapia. Deci, un consult obligator ar fi ideal la vârsta de un an de zile.
– Ce semne de riscuri pot observa părinții la un copil de doi ani?
La fel, repet, să nu fie exagerat de cuminte și liniștit. Trebuie să vedem dacă e așa caracterul, dacă e introvert, sau este o problemă de dezvoltare. Copilul trebuie să fie curios, să îl intereseze oricare lucru în jurul lui, să aibă un milion de întrebări. Dacă el nu are întrebări și nu vorbește, dacă nu este curios, dacă nu este interesat de lumea din jurul lui, nu –i interesat de persoanele din jurul lui, nu interacționează social, atunci e semn că este un risc anumit, pe care îl putem stabili precoce și corecta până la vârsta de 3 ani. De exemplu, a mers la terenul de joacă și părinții observă că micuțul nu vrea să intre în joc cu alți copii, nu-i interesat de ei, mai degrabă stă singur la un scrânciob. Deci, un copil sănătos trebuie să fie curios, activ, interesat de lumea care-l înconjoară. Un alt semn de întrebare este reacția copilului la un mediu nou. Dacă părintele îl aduce într-o încăpere unde sunt oameni necunoscuți, reacția lui firească este să se ascundă după mama/tata. Dacă nu a avut această reacție, e semn că el nici nu a observat că a intrat într-un mediu străin. E normal să aibă o frică de un mediu nou, de persoana nouă. Un alt semn de întrebare este nedorința copilului de a privi în ochi pe cel care îi este alături, care i se adresează, sau lipsa contactului vizual. Micuțul poate să o ia pe mama de mână și să o îndemne să-i dea ceva, dar să nu o privească în ochi, cu alte cuvinte, se folosește de părinte doar ca de un instrument prin care obține ceva. Unii copii nu răspund la numele lor. De exemplu, părintele a stigat ”Ionel! Ionel!”, și copilul nu reacționează. Dacă mama adaugă ”Ionel, vin la mama!” sau ”Ionel, hai afară!”, el reacționează la celelalte cuvinte, numai nu la numele lui.
–Toate aceste semne indică asupra unui anumit fel de tulburări?
Aceste comportamente pot indica asupra unor tulburări din spectrul autist. Unele din ele sunt induse de ecrane: telefoane, tablete, televizoare, etc. Pot afirma că peste 90% din părinți, nu știu din ce cauză, cred că foarte mult o să-i dezvolte ecranul pe copiii lor. Unii părinți le dau copiilor aceste ecrane chiar de la 6 luni, imediat ce încep a sta pe funduleț. Părinții spun că micuții încă sunt mici și nu trebuie să le spună povești, dar cred că ecranul o să-i dezvolte, că el acolo ”înțelege”. Părinții mai spun că ”la ecran el/ea e foarte activ/ă”.
–Colegele dvs vorbesc și despre ”copiii Mowgli”….
E o expresie a noastră, prin care îi caracterizăm pe copiii ce intră la noi în centru și nici nu ne observă. Noi suntem aici minim trei specialiști, îl întâmpină doamna de la recepție. Copilul intră și nici nu observă oameni străini. Este atras de imaginile de pe pereți, numai nu reacționează la omul viu. În sala de evaluare nu observă nici un specialist, numai pereții și jucăriile. Nu privește oamenii în ochi. În loc de cuvinte folosește niște țipete ”aaa!”, poate alerga din colț în colț, poate aprinde și stinge lumina continuu de la întrerupător până îl strică. Sunt copii rupți de lumea reală.
–Ce reacție au părinții când le spuneți că au greșit cu ceva și au pierdut timp prețios?
Avem mulți părinți, în special în satele unde populația e ocupată cu serele, care depistează tulburările cum am mai spus, abia atunci când copilul lor nu vorbește. Oamenii sunt foarte ocpuați cu munca în sere. Un alt tip de familii este cel unde în special tata este plecat peste hotare. Rămâne mama cu toate trebuirle din gospodărie. Scopul ei este ca copilul să fie hrănit, îmbărcat și curat. Asta e primordial pentru toți părinții, copilul este îngrijit, dacă bărbatul a lăsat responsabilitatea pe femeie. Adesea ei au bani de ajuns, pruncul își ia telefonul de când stă pe fund, comunicare – zero. Ultima familie de acest fel consiliată la noi este una care se ocupă de creșterea legumelor în sere. S-au adresat la noi cu un copil de vârsta 2 ani și 11 luni, când deja e foarte greu de dezvoltat abilitățile lipsă. Au venit cu ideea, că unica problemă – ”parcă ar trebui să vorbească”, deși copilul ar trebui să vorbească deja de la doi ani. Avem nevoie de logoped. Am aplicat testul special, ca să depistăm că atât limbajul verbal, cât și cel nonverbal este zero, ca și celelalte semne de care am vorbit mai sus. Am stabilit că sigur are tulburare de spectrul autist, care însă nu știm dacă e înnăscută sau indusă. Părinții au rămas șocați, pentru că ei au venit doar să caute logoped. Atunci ei și-au dat seama că copilul lor practic nu și-a văzut părinții și buneii, cu care stau în aceeași ogradă. Oamenii au recunosct că de cum a început a sta pe șezute a fost mereu ocupat cu ecranul telefonului. Părinții aveau grijă să-l hrănească și să-l adoarmă, să fie curat. Părinții se priveau reciproc și plângeau, că din cauza serelor nu au comunicat normal cu el, nu și-au dat seama, nu i-a îndrumat nimeni.
-Care este rolul medicului de familie în asemenea cazuri?
Copilul a fost observat de medicul de familie, dar adesea observarea se face la nivel de normalitate fizică, kilograme, înălțime, maladii acute. Pe timpul pandemiei părinții se adresau și mai rar la medicul de familie. Deci, cel mai des părinții vin la noi că le trebuie logoped, dar nu e mereu doar asta.
-Către cine ați face apelul ca să evităm asemenea situații de maxim stres pentru copii și familiile lor?
Primul mesaj af fi pentru Ministerul Sănătății, că e nevoie de instruiri ca medicul de familie și medicii specialiști din secțiile consultative să fie abilitați în a observa primar tulburările de care vă spuneam, din spectrul autist, și să refere cazurile la specialiștii pediatri, psihologi, psihopedagogi, etc. Există și un test obligator la vârsta de doi ani, numit CHAT sau M-CHAT, aplicat de medicul de familie. Copilul familiei ocupate de sere a trecut acest test la doi ani, și medicul a scris că e totul bine, și momentul a fost scăpat… Dacă ar fi fost semnalate măcar la doi ani, dinamica recuperării este bună. Nu vă lăsați, stimați părinți pe ”eu cred că o să-i treacă”. Nu trece, trebuie de intervenit cât mai rapid și de dezvoltat abilitățile maximal posibil, în cazul autismului înnăscut. Dacă este autism virtual, indus de ecrane, rezulatul este garantat dacă se adresează cât mai devreme și familia cooperează cu noi.
-Cât de eficient se corectează autismul virtual?
Foarte ușor! Noi am avut o fetiță care a venit la noi la doi ani și jumătate, cu puncte maximale care indica risc sever de tulburare de spectru autist, în urma evaluării. Mama a rămas șocată, a plâns, a avut nevoie de câteva ședințe de consiliere psihologică. Am stabilit împreună planul de intervenție. Mama a înțeles mesajul nostru. Ce a făcut? Timp de 30 de zile a scos televizoarele din casă, chiar dacă și ea se lupta cu dorința de a pune mâna pe telecomandă, n-a cumpărat nicio jucărie nouă. A avut o lună de comunicare față în față ci copilul său, și tot ce făcea prin casă vocifera. ”Mama curăță cartofi”, ”facem borș”, ”luăm cratița”, adică a implicat fetița în toate activitățile sale, le-a comentat. Mama a îndeplinit toate recomandările specialiștilor noștri. Când a venit fix peste 30 de zile, de la intrare în centru am observat schimbarea: prima reacție a fetiței a fost să ne observe, să ne vadă că suntem străini și să se ascundă la spatele mamei. Când a venit ptima dată, n-a avut nici o reacție la noi și la fel, mama a venit să caute doar logoped. Testarea copilului arătat că de la risc sever de tulburare din specrul autist fetița a ajuns să nu mai aibă puncte în test. Și-a dezvoltat limbajul până la propoziții din trei cuvinte. A ajutat șocul mamei, măcar că nouă într-un moment ne-a fost milă și frică de reacția ei. Acesta înseamnă autism virtual și implicarea părinților în terapie. În multe cazuri părinții nu respectă recomandările, unii părinți cred că lipsirea de televizor se face ”treptat”, cu minus 20 de minute pe zi, și nu este corect. În așa cazuri rezultatul estei invizibil
–Ce instrumente de intervenție sunt după vârsta de 3 ani, dacă la”Lăstărel” sun consiliați copiii până la această vârstă?
Sunt instrumente complicate, costisitoare, dar copilul deja are creier format, maturizat și e foarte greu să schimbi ceva. Dacă până la 3 ani noi îl putem modela, după trei ani e complicat.
–Care e modalitatea de programare la ”Lăstărel”?
Orice familie din raioanele Criuleni și Dubăsari poate să se programeze la noi pentru o evaluare de către echipa multidisciplinară, sunând la numărul de telefon 0248 84021. Serviciile noastre sunt gratuite.
–Spuneți de influența negativă a ecranelor, dar totuși, poate apărea întrebarea, care este rolul desenelor animate educative și de la ce vârstă sunt ele permise.
Aproape toate mamele le dau copiilor lor acces la ecrane, unele mai mult, altele mai puțin. Dar sunt mame reci, care nu vorbesc cu copiii lor ”pentru că e mic” și nu înțelege. Dar e nevoie să găsească timp să discute, să întrebe, să povestească, să învețe poezii, să-i citească, să transmită limbajul emoțiilor privind fețele oamenilor de alături: bucurie, tristeșe, supărare, diferite intonații în voce, ochii. Nu fețe din ecran care se schimbă pe secundă, care nu redau emoții! Nu filmul ”Mașa și ursul”, care emite doar sunete stranii, dar desene din care copiii aud cuvinte, propoziții, povești, pilde. Copilul poate privi televizorul de la vârsta de doi ani, și doar 20 de minute pe zi, și doar când deja au un limbaj dezvoltat, știu a spune propoziții cu sens formate din 3-4 cuvinte, unul dintre care este verb.
Centrul de Intervenție Timpurie ”Lăstărel” este susținut de Uniunea Europeană și Equal Right and Independent Media (ERIM), prin proiectul ”COVID-19. Reziliența și durabilitatea societății civile”, perioada de implementare: 01 octombrie 2020 – 30 septembrie 2021.
