Olga Lîsenco, coodonatoare a programului Advocacy în AO FCPS.
Experiență: co-fondatoare a AO FCPS (anul 2000), experiență pedagogică – 32 de ani; a coordonat proiectul de reconstrucție a fostului cinematograf din Criuleni în Centru de Resurse pentru Tineri, pe care l-a condus apoi pe parcursul a 6 ani. Metodistă la Direcția Educație Criuleni pentru lucrul educativ. A coordonat mai multe proiecte de implicare civică pentru elevi și tineri, în instituții publice și ONG-uri, inclusiv crearea și activitatea consiliilor locale ale tinerilor și consiliilor de elevi.
– Stmată Olga Lîsenco, mai bine de un an sunteți preocupată de tot ceea ce înseamnă accesibilitate în orașul Criuleni. Ce ați reușit de atunci și până acum și unde vă doriți să ajungeți, de fapt? Care ar trebui să fie finalitatea eforturilor Dvs și a AO FCPS în acest domeniu?
– Despre accesibilitate am început să vorbim în organizaţie de câţiva ani, deoarece din anul 2013 avem Legea nr. 60, care prevede că persoanele cu dizabilităţi au dreptul de acces la toate serviciile publice. Dar, din păcate, avem ceea ce avem: accesul este foarte limitat şi persoanele care utilizează scaune rulante, nu pot ajunge la serviciile publice necesare. Ca exemplu, la prima vedere, parcă avem pante de acces, dar practic nici una din ele nu corespunde standardelor. Pe aceste pante persoana în cărucior nu poate urca de sinestătător…
– Dar poate coborî?
– Dacă nu poate urca, a coborî nici atîta nu poate, pentru că e periculos. Utilizatorul trebuie să menţină greutatea căruciorului, greutatea corpului. Inerţia este foarte mare, pentru că unghiul nu corespunde standardelor. Încă o dată vreau să subliniez, că există standarde, la care foarte uşor ne putem orienta: la un metru de pantă, înălţimea trebuie să fie 10 cm. Dacă avem pragul de 45 cm – panta va avea 4,5 metri, dacă pragul e de 70 cm- panta, respectiv, va avea lungimea de 7 m. Panta de acces nu va fi corectă, dacă ea nu este însoţită de bară/bare laterale, la nivelul comod persoanei în cărucior.
– Dacă tot ați studiat problema, cum percep diferiți cetățeni noțiunea de accesibilitate?
– Într-adevăr, am studiat, am făcut chiar şi o evaluare a spaţiilor publice din or. Criuleni privind accesibilitatea, la care au participat un grup de tineri, beneficiari ai AO FCPS, însoţiţi de un expert, utilizator de scaun rulant. În cadrul acestei acţiuni, am chestionat şi trecătorii, cetăţenii din Criuleni, care au spus toţi într-un glas, că responsabili de accesibilitate este, în primul rând, Primăria oraşului şi serviciile sociale. În acelaşi timp, unii dintre oamenii chestionaţi au indicat, că responsabili de accesibilitate sunt managerii instituţiilor, care planifică şi gestionează bugetul şi care fac demersuri către organele ierarhice despre necesităţile instituţiei. Ei trebuie să cunoască cum trebuie să fie accesibilizate spaţiile publice, ce prevăd standardele şi de ce anume au nevoie persoanele, care au nevoie de acces, vizitatorii, utilizatorii, clienţii, etc. Accesibilitate înseamnă că o persoană, care trebuie să ajungă undeva, trebuie să parcurgă un traseu, iar traseul trebuie să fie liber de orice obstacol. Şi asta se referă nu doar la persoane cu dizabilităţi, dar şi la persoane cu mobilitatea temporar redusă, mame tinere, care sunt nevoiete să-şi plimbe copiii în căricioare, oameni în etate. Dacă calculăm, aceste categorii constituie 25-30% din populaţie. Deci, nu putem afirma că obstacolele sunt doar în calea persoanelor cu nevoi speciale locomotorii. Probleme cu înţelegerea noţiunii de accesibilitate le au şi agenţii economici, care sunt şi ei responsabili de clădirile, spaţiile, magazinele care le gestionează. Spaţii inaccesibile în Criuleni sunt şi trotuarele, unele din cauza bordurilor înalte, care trebuie păşite, altele – pentru că elementar lipsesc sau sunt stricate/denivelate. Interesant este că mamele care-şi duc copiii în cărucioare deseori se plâng că li se defectează cărucioarele din cauza stării proaste a trotuarelor. Ca să ajungă la centrul medicilor de familie, la farmacie sau în alt loc, acestea sunt nevoite să-şi ridice cărucioarele în braţe cu copii cu tot. Trotuarul, care duce de la str. 31 August spre spital şi medici de familie, în genere este o poveste aparte, cu foarte multe obstacole!
– Sunteţi consilier local, aveţi deja o experienţă în evaluarea şi promovarea accesibilităţii. În opinia Dvs, cum înţeleg constructorii noştri legea privind standardele noi în construcţie, care prevede şi accesibilitatea spaţiilor publice?
-Din păcate, constructorii noştri, construiec după principiul „să fie cât mai uşor” pentru ei. Mai uşor, mai cu puţini bani, să facă aşa „de parcă” acest spaţiu ar fi accesibil, dar în realitate vedem ce avem. Banii sunt cheltuiţi, iar noi, cetăţenii, avem trasee cu multe obstacole. Deci, din punct de vedere al accesibilităţii, banii au fost irosiţi d-e-g-e-a-b-a! Deseori managerii instituţiilor publice afirmă că bugetul este mic, dar există un paradox – suntem săraci şi irosim banii pe lucruri inutile – rampa de acces, ce nu poate fi accesată. La noi în Criuleni, cum a arătat studiul nostru, există o singură pantă accesibilă conform standardelor – ceea de la Centrul de Zi „Speranţa”. Tot acolo este şi unicul veceu accesibil, care corespunde standardelor. În celelalte spaţii, nu avem WC-uri accesibilie, pe care persoanele să le folosească fără ajutor. Majoritatea agenţilor economici construiesc rampa de acces sau WC- ul fără gândul la persoana în scaun rulant, numai ca să obţină acordul şi semnătura organelor respective. Înainte de a face reconstrucţie, este necesar ca managerul să se documenteze, nimic complicat – uşa de la blocul sanitar trebuie să aibă în lăâime nu mai puţin de 1m, fără praguri, spaţiu destul pentru manevra scaunului rulant, cu o bară. Când facem numai rampa de acces, iar blocul sanitar inaccesibil, la ce umilire este supusă persoana cu dizabilităţi? Fiecare să se întrebe, ce sentimente are, când stă în faţa blocului sanitar, suferind de durere în burtă, şi nu poate întra? Este trist în localităţile noastre – îţi propun alimentaţie, băuturi, dar fără un bloc sanitar amenajat!
– Aţi început să promovaţi accesibilizarea spaţiilor şi în alte sate din raion, nu doar în or. Criuleni. Cum credeţi, ce perspective are acest proiect şi de ce parteneriate aţi mai avea nevoie, pentru a realiza şi a extinde acest program?
– AO FCPS începe prin a încheia parteneriate la nivel de Primărie. Noi le propunem primarilor să le elaborăm strategia locală de accesibilizare, să punctăm în ea toate necesităţile, care pot apărea la persoanele cu dizabilităţi, ca să le includem în strategie conform standardelor. Deja dacă primăria va avea această strategie, fiecare manager de instituţie subordonată îşi va face un plan de acţiuni pe trei sau pe cinci ani, în care va introduce activităţi pentru accesibilizarea spaţiului.
Apropo, Consiliul orăşenesc Criuleni a aprobat Strategia de accesibilizare, iar un agent economic, fiind consilier, a şi făcut o pantă de acces la afacerea ce-i aparţine. Măcar că a comis derogări de la standarde, faptul că a încercat, este binevenit. Panta însă nu este de folos unei persoane în cărucior, care nu o va putea urca independent. Dar, mamele vor putea împinge uşor cărucioarele, persoana în etate, dacă are de ce se ţine, tot va urca. În altă ordine de idei, credem cu tărie că în fiecare primărie trebuie să fie un consiliu consultativ, care să verifice procesul de accesibilizare. În acest consiliu ar trebui să fie incluse persoane pentru care se face această accesibilitate: o persoană în etate, o mamă care are un copil până la 3 ani, o persoană în cărucior, reprezentantul unei organizaţii, care să monitorizeze implementarea acestei strategii, reprezentanţi au autorităţii publice, inclusiv şi arhitectul şef. Şi acest grup consultativ trebuie să vină cu nişte recomandări în privinţa construcţiilor, care se fac şi, de ce nu, cu proteste, dacă e cazul.
– În cadrul primăriei Criuleni, care a acceptat Strategia elaborată de AO FCPS, a fost creat acest consilu consultativ?
– Urmează să-l propunem. Acum ducem tratative cu oamenii, care vor intra în acest consiliu, ca să putem propune consilierilor şi o listă de persoane pentru aprobare. Iată acum în Criuleni se construieşte noul sediu pentru Agenţia de Servicii Publice. Am văzut scări şi proiectul. Proiectul prevede rampă de acces, veceu pentru persoană în scaun rulant cu lăţimea uşii de 1 m, fără praguri. Numai că lungimea rampei de acces trebuie să fie nu mai puţin de 10 m, deoarece înălţimea pragului este aproape un metru, dar proiectul prevede 4,4 m, atât cât este până la colţul clădirii; veceul nu are destul spaţiul pentru persoana în scaun rulant dacă se instalează clozetul şi lavuarul. Investiţia se face, banii se cheltuie, cine va răspunde pentru că proiectul nu corespunde standardelor? Este momentul să intervenim, ca organizație, aşa cum am mai făcut-o şi la un market, deschis recent la Criuleni. Cât de cât, au corectat ceva, în urma intervenţiei noastre, dar oricum e departe de standardele în construcție…
– Este şi acesta un model de participare cetăţenească în treburile publice?
– Suntem convinși, că este. AO FCPS contribuie la schimbarea politicilor la nivel local în parteneriat, cu alte ONG-uri, care se specializează pe domeniul accesibilităţii, cum este AO „Motivaţie”. Ei ne-au ajutat să elaborăm această strategie, prin consultări, expertiza şi experienţa lor. Este important ca toată lumea să cunoască, care sunt condițiile de accesibilizare a spațiilor publice și cum trebuie ele să fie, și ce înseamnă design universal, cum fiecare construcție poate fi accesibilă pentru orice cetăţean. Noi vom contribui esenţial la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi dacă vom informa tinerii despre, ce este accesibilitatea, design unversal, adaptarea rezonabilă. În cadrul unor instruiri tinerii vor forma abilităţi în baza cărora, vor aprecia, de exemplu, clădirile, construcţiile, pe care le văd, din punct de vedere a accesibilităţii. De ce este important acest lucru? Pentru că tinerii de azi devin pe urmă consilieri, primari, constructori, manageri, agenţi economici, de aceea ei trebuie să cunoască acest lucru din liceu, din gimnaziu, în cadrul orelor de educație civică, asta va permite să formăm persoane, care nu au nevoie de convingere, că lucru acesta este necesar. În rezultatul instruirilor tinerii vor avea o altă mentalitate, gândire deschisă pentru un spaţiul public accesibil pentru orice persoană, inclusiv persoana cu dizabilităţi.
– Vă mulţumesc pentru discuţie şi vă doresc succese!
Pentru conformitate, Svetlana Cernov, PR-manager AO FCPS
