Autoreprezentare și suport în angajare – așa se numește unul dintre programele pe care le dezvoltă AO FCPS începând cu anul 2014. Este un program prin care beneficiarii – persoane cu dizabilități de diferit tip, cu vârsta de la 18 la 40 de ani, își dezvoltă capacități de relaționare, de trai independent, capătă o specialitate sau pot fi angajați în baza competențelor pe care le au, cu suportul membrilor familiilor și persoanelor terțe.
Despre rezultatul și provocările acestor ani discutăm cu Ala Ianenco, coordonatoarea programului în cadrul AO FCPS.
– Stimată doamnă Ala, de când coordonați acest program și care sunt principalele lui realizări?
– Am dat start acestui program în anul 2014, de cinci ani, îl coordonez, ani în care am avut și succese, și suficiente bariere, am făcut multe analize, ca să schimbăm mersul programului în așa fel, încât să ne atingem scopul principal – incluziunea socială a tinerilor cu dizabilități. Majoritatea din cei pe care i-am asistat în acești ani au rămas la timpul lor, dintrun motiv sau altul, înafara incluziunii. Acum lucrăm nu doar cu beneficiarul, dar și cu întreaga lui familie. În cadrul proiectului avem activități, pe care le organizăm pentru a obține schimbarea obişnuinţelor omului, or, autoreprezentarea este un șir de acțiuni, prin care persoana cu dizabilitate se manifestă în societate. Asta înseamnă că persoana singură își poate revendica drepturile: la sănătate, la muncă, poate ieși la un magazin și multe altele, adica tot ce poate face fără ajutorul cuiva. Omul se autoreprezintă atunci când vorbește despre sine, când știe ce vrea, când poate munci acolo unde este angajat. Până acum, când îi acceptam în program, ne dădeam seama că ei nu știu că pot vorbi când vor, că pot lucra, că pot cumpăra ceea ce vor, că pot ieși undeva cu prietenii, şi la ei pot veni oaspeţi, nu doar la părinţi sau alţi membri ai familiei, și multe alte lucruri.
– Ce specific au tinerii pe care i-ați luat în asistența programului dat?
– Timp de cinci ani, noi am lucrat direct, individual cu 32 de persoane cu dizabilități locomotorii, intelecruale, etc, cu vârsta de la 14 la 49 de ani. Ei au participat la activități, au fost la școli de vară, au stabilit legături extra familie, au devenit vizibili în comunităţile lor, cunosc serviciile publice, merg şi se folosesc de ele. Specificul beneficiarilor noștri este că ei trăiesc în lumea creată artificial de familie. Și în familii ei sunt, de regulă, segregați, fac ceea ce li se spune, nu știu că pot avea opinie și nici nu sunt întrebați vreo data despre ce gândeșc. După al treilea an de asistență ne dăm seama că nu este nici o diferență între tinerii obișnuiți și tinerii cu nececități speciale: au dorința să fie iubiți, să comunice, să fie informați, să privească un film, să cunoască lumea. Poate că nu au posibilități multe, dar necesitățile, fricile, dorința de a cunoaște sunt aceleași. Descoperim și cazuri bizare, când cineva a fost ultima data la un medic în anul 1995, cineva nu a văzut niciodată marea, și multe altele de ”prima data”.
– Dacă programul se desfășoară din 2014, când au început primele angajări?
– Primii autoreprezentanți am încercat să-i angajăm în 2017, doi ani în urmă, dar pentru asta s-a lucrat foarte mult. A fost nevoie să spargem nişte stereotipuri, de multe negocieri. Din toți beneficiairii, cu care lucrăm, s-au regăsit în process de angajare acei care au acceptat provocarea de a fi angajat. Mulți spuneau că ei nu știu ce pot face sau pur și simplu ”nu pot”. Urmau analize, consiliere psihologică, dezvoltarea motivației, crearea imaginii pozitive a tinerilor în societate, consilierea părinților, rolul cărora în angajare este foarte mare. Un părinte va fi ulterior responsabil să-l trezească la vreme și să-I amintească că trebuie să fie la serviciu, să-I pregătească moral, să participle la schimbarea ritmului biologic pe care l-a agreat persoana mulți ani. Avem succese, avem angajări, găsim împreună unde se regăsesc tinerii, și așa apare incluziunea, îi vedem mai independenți și mai încrezuți în propriile forțe.
– Dar organizația susține tinerii și în procesul de autoangajare. Ce este asta?
– Procurăm din granturi echipamente cu ajutorul cărora beneficiarii noștru dezvoltă mici afaceri la domiciliu sau altundeva. Este cea mai efectivă metodă de angajare, dar pentru asta lucrăm mult cu familia, care este implicată în scrierea unui mic proiect, fac un mic plan de afaceri, fac lista necesităților de echipament, a cunoștințelor necesare. În două cazuri am cumpărat două mașini de cusut, am oferit asistență tehnică tinerilor care au avut nevoie să cunoască metode de croire și prelucrare a elementelor. Avem o afacere reușită în cazul unui tânăr care coase huse pentru autoturisme, și un mic atelier de reparație a hainelor la domiciliu. O altă afacere mică e un copiator de documente întrun loc public, pe care tânăra angajată îl gestionează deja independent, organizația mai intervine când e necesar de încheiat vreun contract. Din 32 de persoane am reușit să angajăm, la munci sezoniere, temporare sau permanente, 14 tineri și tinere. E important, după angajare, să ne străduim să se mențină în funcție, să învețe cum să relaționeze cu clienții, cum să-şi promoveze produsul sau serviciul, etc.
– Ce nivel de studii și de educație au beneficiarii AO FCPS, în special, acei care sunt implicați în programul Autoreprezentare și suport în angajare, și cât de importante sunt aceste două aspecte?
– Foarte importante! Acum noi lucrăm cu un contingent, care nu au nici studii gimnaziale, nu au făcut școală, sau au învățat în sistemul rezidențial sovietic (școală specială, școală-internat). Unii nu pot nici scrie, nici citi, nici a socoti. Deja următoarea generație cu care vom lucra au cel puțin studii gumnaziale, grație procesului de dezinstituționalizare și incluziune început în țara noastră. Ar fi bine să aibă măcar studii, dar nu întotdeauna avem așa condiție. De aceea lucrăm cu acele studii și deprinderi, pe care tânărul le are. De multe ori, părinții decid pentru tineri că ”decât să-și bată cineva joc de ei, mai bine să stea acasă”, și mulți rămân înafara incluziunii, fără abilități de comunicare, fără prieteni, etc. Dar noi observăm, că angajarea este benefică și pozitivă pentru tineri, iar tinerii angajați își cresc și autoritatea în familie. La urma urmei, părinții nu sunt veșnici, iar angajarea legală le poate adăuga și surse la pensie, poate contribui la coșul lor social, primind salariu.
– Recent a intrat în vigoare Legea cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj care prevede stimularea angajatorilor prin subvenţii pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi. Cum așteptați să influențeze această lege angajarea persoanelor cu dizabilități?
– Legea a intrat în vigoare în februarie 2019. În opinia mea, pentru țara noastră legea este o provocare, aș spune, chiar o bâtă cu două capete. Pe de o parte, se dă o sursă materială, cu care angajatorul crează condițiile necesare conform necesităților tânărului cu dizabilitate angajat. Dacă persoana cu dizabilitate a trecut procedura de angajare, ea trebuie să se mențină la locul de muncă 36 de luni, iar dacă renunță, angajatorul va trebui să întoarcă banii înapoi statului, ori se caută altă persoana, ceea ce este un efort în plus. Subvenţia se plăteşte angajatorilor prin–o singură tranşa şi constă în compensarea a 50% din cheltuielile suportate, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat. Angajatorul are obligaţia de a menţine locurile de muncă pe o perioada de cel puţin 36 luni. este un salariu mediu pe țară și costul echipamentului pentru adaptarea rezonabilă locului de muncăUn impediment poate fi însăși nedorința angajatorului de a adapta locul de muncă și a angaja persoana.
– Care sunt perspectivele acestui program în asociație? Mai sunt tineri care pot fi ajutați să se angajeze sau să se autoangajeze?
– Deseori ne gândim asupra acestei întrebări și pe alocuri sunt de acord, că includerea în program tot este întro oarecare măsură o segregare. Poate vom lăsa lucrurile așa la etapa inițială, dar vom aborda altfel programul. Dacă până acum am lucrat cu tineri care nu au trecut prin incluziune, acum vin la noi tineri care au fost la vremea lor incluși în școală, au studii gimnaziale, sunt învățați măcar un pic să socializeze, lor le va fi mult mai ușor să se integreze în societate. Cred că următoarele activități pe care le va propune AO FCPS tinerilor vulnerabili vor trebui integrate strâns în programele elaborate de către stat, cum este, spre exemplu, subvenționarea locurilor de muncă, programul de ghidare în carieră, de motivare a tinerilor. Noi mai întâlnim situații când părinții tinerilor nici nu cunosc că copiii lor au dreptul la muncă. Mulți din ei au certificate vechi de dizabilitate, ceea ce îi împiedică să se angajeze conform noilor legi. Doar 10% din familii au acceptat certificatele de tip nou, care prevăd și dreptul la muncă și reabilitare socială, integrare în câmpul muncii, și asta e o problemă foarte mare, pentru că în certificatele vechi se scrie „nu ste apt de muncă”, respectiv, se exclude angajarea.
– E adevărat, că adesea părinții se tem că tânărul sau tânăra cu dizabilități se va angaja, i se va lua pensia?
– Legea la moment este perfecta: pe lângă pensia pe care o primește persoana cu dizabilitate, ea are drept să primească și salariul la locul de muncă. Din salariu nu se rețin taxele asigurare socială și medicaă, se reține doar impozitul pe venit, dacă salariul este mai mare decât salariul mediu pe țară. Dacă nu, rețineri nu se fac. Lucrând, persoana cu dizabilități poate contribui la mărimea pensiei pe care o va primi după ce va atinge vârsta de pensionare.
– Ce alte probleme înfruntă tiinerii cu dizabilități care doresc să se angajeze?
– Aş numi adaptarea programului de muncă, de care au nevoie ca angajarea să fie eficientă și de lungă durată, ca persoana să vină la lucru și să evite anumite situații neplăcute. Or, o persoană cu dizabilități căreia nu i se respectă programul de lucru, care corespunde stării sale de sănătate, poate traversa momente negative, cum ar fi degradarea stării sănătății, stări depresive, concediu de boală, etc.
– S-ă revenim la perspectivele programului.
– Chiar dacă programul va suferi o schimbare, asociația va rămâne ca o resursă pentru oricare tânăr cu dizabilități și familie, care dorește să se dezvolte și să persevereze. Vom promova angajarea asisitată, noțiune care se conține și în Legea cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj, doar că aceste lucruri abia se dezvoltă. Acum este etapa de instruire a personalului din cadrul Direcțiilor de ocupare a forței de muncă, altor actori sociali. Angajarea asistată prevede mai multe etape, și este un process de lungă durată până tânărul va parcurge perioada de acomodare la locul de muncă. Ne dăm seama, că legea scrie frumos pe foaie, dar implementarea necesită mai multe eforturi. Noi ne vom axa pe crearea unor servicii care să fie interesante pentru toate categoriile de populație, nu doar pentru persoane cu dizabilități, și vom tinde spre incluziunea veritabilă a persoanelor cu dizabilități, pentru a le da mai multe șanse de autorealizare.
– Un sfat oamenilor care au la moment în familii membri cu dizabiități. De ce să nu le fie frică?
– E foarte important să înțeleagă fiecare care este atitudinea lui față de copilul-tânărul cu dizabilități. Dacă simțiți un sentiment de rușine, jenă, că aveți un așa membru în familie, nu se merită. E cea mai mare greșală să-i ascundeți, să nu-i integrați în grădiniță, școală, colective. Pentru ei, indiferent de problemă, este importantă comunicarea cu semenii. Mai multă comunicare înseamnă dezvoltare mai bună, șanse mai multe. Cu cât mai devreme îi veți conecta la lumea înconjurătoarea, la lumea reală, cu atât mai repede vor parcurge perioada de autoafirmare și vor fi mai independenți.
